Replici de baieţel

Vlad: Nu, nu viau asta!
Mami: De ce ?
Vlad: "E mooov!!!!

"-Iam, iam, te-am papat  tot!
  - De ce Vladuţ?
 - Putu (pentru) că ieci dulce!"

Eu: Vlad, de ce te urci pe măsuţă?
Vlad: Ie amuzant!
Eu: Ce inseamnă amuzant?
Vlad: Adică ie de ditacţie...

"-Vlad, i-ai spus Moşului ce vrei de Crăciun?
- Nu! Nu tebuie nimic. Avem acasă!"

M-am taiat :)

Gata! Sunt hăcuită! Am scăpat de buboi. Mă doare de mor dar mă simt uşurată.  Trei copci. Huh!

O luna plina

Cate se pot intampla in trei saptamani, bune si rele:
- am lansat site-ul, la capitolul bune
- am avut targul de jucarii, tot la capitolul bune
- mi-a murit un om strain sub ochi si n-am putut face absolut nimic, la capitolul rele si prevestitoare de rau
- s-au imbolnavit copiii la distanta de o saptamana unul de altul, la capitolul rele si la momentul nepotivit
- am fost la Geneva si a fost relaxant si placut 
- ne-am intors de la Geneva si a murit nenea Kemal, odihnesasca-se in pace ( presimteam ca o sa se intample ceva rau...)
- am aflat ca Laurentiu e posibil sa aiba o boala foarte rara de sange
- alerg de o saptamana pe la doctori si chirurgi cu o infectie crunta pe spate si sunt pe cale de a ma opera
- si vom mai vedea...

Astept cu interes Craciunul...

Log-in

Am stat trei zile cu copiii la aer. La Magura. Ne-am incarcat bateriile, cu totii. Unde mai pui ca lui Vlad i s-au uscat" de tot mucii, ceea ce ma bucura tare. Asa ca sunt gata sa infrunt o saptamana grea. Sper sa fie si fructuoasa. Depind multe de cum vor evolua lucrurile saptamana asta si cea viitoare.

Log-out

M-a zapacit boala. Parca nu mai sunt eu...  Parca n-am zacut niciodata asa de "profund" si de inebunitor pentru nervii mei (da... asa zic de fiecare data cand ma imbolnavesc...) Am mintea-n ceata, n-am reflexe, ma invart de colo -colo dezorientata ca si cum cineva mi-ar fi dat log-out de la propria mea ratiune. Singura chestie care mi s-a agatat zgravan de neuron(i) e un cantecel de copii pe care l-am lalait pana la uzura cu Vlad, care e inebunit dupa el. Ma trezesc fredonandu-l si la servici :)

Un iepuras poznas
S-a pierdut intr-un oras
A umblat si-a tot umblat
Strazile in lung si-n lat.

Dar cand a obosit
S-a oprit si s-a gandit:
"Pana-n crang e drumul lung
Nici diseara nu ajung..."

S-a urcat intr-un tramvai
Dar la plata, vai, vai, vai
Iepurasul mititel
N-avea nici un ban la el.

Noroc de-un calator
Tare binevoitor
"Vino-n-coace dragul meu,
Vino-n-coace, uite-un leu"

Dar cand a auzit
De un leu, s-a ingrozit!
Iepurasul curajos
A strigat "Ma duc pe jooos!!"

Hmmm....

Azi am fost la restaurantul libanez preferat.Hmmm... ce arome, ce combinatii de gusturi si mirosuri... Mi-a redeschis pofta de gatit si de "bibilit" chestii rafinate.

Stirile sportive

Scena:

Vlad cu mami se joaca pe covor cu o jucarica cu bile colorate. Exerseaza culorile.
In fundal se aud stirile sportive. Tati pironit cu ochii-n televizor, trup si suflet acolo.
Vlad se joaca nestingherit. Sau asa pare. Se opreste brusc.
"Ce e Dimamo?"
Mami nu raspunde, crezand ca tati va lamuri copilul. Tati nu aude decat stirile sportive.
Mami ii explica lui Vlad ca Dinamo e o echipa de fotbal.
Vlad pare multumit cu explicatia, ba mai mult are o revelatie:
"Daaa Dimamo e Steaua!"

Happy birthday to me...

Happy birthday to me
Happy birthday dear mami
Happy birttday to me!

Am avut o aniversare frumoasa. Miruna mi-a decorat torturile (da, doua :) ), mi-a facut un colier cu diamante, Vlad mi-a cantat " la mutzi ani " si am avut o gramada de oameni dragi langa mine, macar cu sufletul. Si am spus 33. Ca la doctor...

Angelica

Un desert pe cat de savuros si spectaculos, pe atat de usor de facut.Combinatie de gusturi si consistenta intre pain brioche si pannetone. Reteta originala este italiana, din cartulia Pane e roba dolce .



Ingredientre:

200 ml lapte cald
120 gr unt topit
3 galbenusuri
550 gr faina
1/2 lingurita sare
100 gr zahar
1 plic drojdie uscata (7 gr)
coaja rasa de la o lamaie sau portocala
50 gr unt topit
fructe confiate, stafide, fulgi de migdale, ciocolata rasa, scortisoara, etc
un albus
4 linguri zahar pudra

Se farmanta aluatul in masina de paine (laptele, untul topit, galbenusurile, jumatate din faina, sarea, zaharul, coaja de citrice, restul de faina, drojdia - in ordinea aceasta). Se lasa sa dospeasca 1 ora cel putin. Se imparte aluatul in doua. Se intind doua foi, se ung cu 50 gr unt topit, se presara cu fructe uscate, condimente, nuci, migdale, etc, se ruleaza sub forma de sul. Se taie ruloul in doua pe lung. Se impletesc cele doua jumatati de sul si se aseaza in tava de chec tapetata cu hartie de copt. Se lasa sa mai dospeasca pana isi dubleaza volumul (inca cca o ora). Se coc (pe rand) la 200 grade C aproximativ 20 minute. Se scot din cuptor si se ung cu albusul batut usor si amestecat cu zaharul pudra. Nu se taie pana nu se racesc complet (de preferinta a doua zi). La noi doar unul din doi cozonaci mai apuca a doua zi :). Cea mai reusita combinatie mi se pare caise confiate - stafide- merisoare uscate  - migdale.

A venit toamna

Asta e clar... Suntem aproape toti pusi pe butuci de viroza. Singurul care rezista eroic este Vlad. Ma intreb care e secretul...

Fursecuri cu malai

M-am apucat din nou de fursecareala. Se apropie iarna si mirosul de calorifere incinse imi da ghes sa dau drumul si la cuptor. Sa miroasa biiine a vanilie, scortisoara, migdale. Am facut fursecuri cu malai. Sursa (constanta) de inspiratie aici:




Le-am facut cu urmatoarele ingrediente:

malai 240 gr
faina de grau 250 gr
unt 250 gr
zahar pudra 150 gr
1 ou
1 plic vanilie
1 plic coaja de lamaie rasa

Am framantat un aluat din toate ingredientele. Am format bilute din aluat, le-am aplatizat si le-am asezat pe tava tapetata cu hartie de copt. Le-am presarat cu bombonele decorative/fulgi de migdale/stafide. Le-am copt aprox 12 minute la 175 grade (cuptor electric, reglat sa incalzeasca de jos.

Notele mele:
Aluatul a iesit destul de lipicios, motiv pentru care am adaugat cele 50 gr de faina in plus.
Fursecurile ies crocante, malaiul simtindu-se destul de evident. Totusi, au ceva aparte. Farfuria nu ramane plina mult timp. Copiii le adora.
Am incercat si varianta cu putina esenta de migdale in loc de coaja de lamaie. Mi s-a parut mai rafinat gustul in varianta cu migdale.

Nostalgii de mamica de dovlecel

I se spunea Bostanel. Era rotunda, mancacioasa si vesela.Dupa o vreme ni s-a atras atentia ca Bostanel nu suna prea frumos pentru o fetita. Asa ca am mai "indulcit" un pic porecla si i-am spus Dovlecel. Tot mica, rotunda, mai putin mancacioasa, dar vesela era. Porecla i-a ramas. De cate ori ma gandesc la ea si-i spun in gand Dovecel am imaginea unui bondocel rotofei, galagios si vesel. Si totusi, Dovlecelul meu s-a subtiat, e mai degraba zucchini. Si nu-i mai place sa i se spuna Dovlecel. Tocmai i-a cazut un dinte, merge singura pe bicicleta cu doua roti si roseste de cate ori o tachinezi legat de un anume baiat din grupa. Si spune ca nu e dovleac, nici zucchini,e domnisoara :).
Cand a crescut Dovlecelul meu...???

Titirez cu chichirez

Am colindat ieri orasul in cautarea unor cadouri potrivite (daca se poate spune asa despre jucariile pe care le gasesti prin magazine) pentru doi colegi de grupa ai Mirunei care implinesc sase anisori saptamana viitoare. Dupa vreo doua ore de umblat in scarba m-am ratacit pe stradutele pline de sapaturi de pe langa Piata Galati. Nu mai calcasem pe acolo de cel putin un an. Si am dat peste (cum am putut uita!) magazinul de maruntisuri, nimicuri si jucarii de pe starda Viitorului. Am intrat si am uitat sa mai ies... Casuta papusilor, trenulete, masinute, marionete, fructe si legume din lemn, aragazul de jucarie pe care il visam eu cand eram copil, si o doamna in varsta tare, tare placuta si volubila. Si nici urma de Disney, Potter, transformers sau alte nenorociri de felul lor.Cred ca am stat o ora si jumatate. Am rascolit toate rafturile, am ajuns sa vorbim despre copii, manastirile din Moldova, excursii la munte, legumele din piata si cate si mai cate. Bineinteles ca am gasit cadourile. Bineinteles ca le-am luat si alor mei ceva. Lui Vlad i-am luat un titrez. Acum exersam rasucitul si pronuntia...

Gri

De ceva vreme stau si pritocesc niste senzatii destul de stranii. Daca pana acum totul era pentru mine da sau nu, alb sau negru, in orice caz, transant si categoric, de la o vreme albul a capatat o tenta de cenusiu iar negrul parca nu mai e negru ca noaptea. Dintr-o data nu mai sunt detinatoarea adevarului absolut. Si viata nu e un tablou in alb si negru ci gri. Si are gri-ul asta o paleta de nuante… Ceva de speriat. Oi fi bolnava?... Mama spune ca boala asta se numeste maturitate. Oi fi crescut si eu…

D-ale copiilor

Fragment de discutie intre copii aseara...
Miruna: Vladut, imi dai mie balonul tau si ti-l dau pe al meu? Uite, e rosu si are batul mai scurt...
Vlad: Nu dau baionul, tu pacaieci a mine. Io supaiat a tine.

Sau alta:
Tati: Vlad, mergi la fete?
Vlad: Nu acum. Mai tiziu.
Tati: Si cu cine mergi la fete?
Vlad: Cu tati.
Tati: Si cu buni nu?
Vlad: Nu, buni batin.

Aniversare cu repetir

Azi ne aniversam din nou. Tot 9 ani de casnicie, de data asta de la cununia religioasa. Asta e... am facut nunta cu repetir...:)

Turism incrancenat

Duminica ne-am intors de la Targu Mures cu copiii. 400 kilometri facuti in 10 ore. Am experimentat varianta de drum cu Vlad vorbind non stop intre reprizele de tipete si plans. O varianta usor mai suportabila decat cea cu Vlad tipand si plangand intre reprizele de somn :). Drept pentru care am facut turism. Dar turism adevarat!
"Nu fost aiiiciii! Opim aiciiii!" Si am oprit. La fiecare solicitare mai insistenta a turistului de pe bancheta din spate. Noroc cu Miruna care e intelegatoare...

Preambul la iarna

Vremea rece si ploioasa din ultimele zile mi-a facut "pofta" de mirosuri de iarna in casa. Mai ca as fi dat drumul la centrala termica sa miroasa a "cald". Aseara am copt paine. Si dintr-o data parca s-a comprimat timpul si m-am trezit la mijlocul lui decembrie, inainte de Craciun. Ma uitam pe geam, era aproape intuneric, inorat, si parca ar fi stat sa ninga. Mi-e dor de mirosuri de scortisoara, anason, vin fiert, migdale... Maine poate fac un cozonac :)

Aniversare

09.09.2009 si 9 ani de casnicie. Fericita.:)

Casa ca un muzeu

Copiii sunt plecati la munte cu parintii mei. Apropiatii nostri spun ca ne facem de cap :) Dar e un sentiment tare ciudat. Casa e ordonata, linistita si goala. Are ecou... Venim acasa ca la muzeu.