Amar...

Dintre toate reclamele care se exibitioneaza pe posturile romanesti, una mi-a ramas agatata de suflet. Continutul e irelevant. Sloganul a facut declic-ul. "Pentru ca Romania va creste prin bun simt si responsabilitate". A nu se intelege gresit. Nu mi-e drag nici Rompetrolul nici Patriciu. Dar reclama nu e meritul nici unuia dintre ei. E meritul unui anonim om de publicitate. Eu, naiva de mine, chiar am crezut in ideea asta. Problema e ca Romania nu va creste din cauza romanilor. N-au nici bun simt si nici responsabilitate. Si iar, a nu se intelege gresit. Sunt patrioata. Altfel n-as avea gustul amar din ultima vreme... Unde-i bunul simt cand toata lumea asta se gandeste cu groaza la ce s-a intamplat in Japonia, in Noua Zeelanda si se roaga, mai putin ai nostri verzi romani, interesati doar de "columbiada" si alte chestiuni la fel de importante si arzatoare? Unde-i responsabilitatea cand vecinul intreprinzator de la parter improvizeaza o instalatie electrica legata direct la iluminatul public, ca doar el nu-i mai fraier decat altii, de ce sa plateasca curentul? Unde-i bunul simt si responsabilitatea cand domnul cu pretentii si cu jeep "descaleca" in fata tomberoanelor de reciclare si varsa in ele un portbagaj plin de dejectii menajere cu eticheta de firma? La ce i-o fi bun un contract de salubritate la vila de cinci sute de metri patrati?
Mie, sincer, imi vine sa dau anunt la mica publicitate: "Tara orfana, caut locuitori cu bun simt si responsabilitate sa ma creasca mare"

D.I.Y.

"Do it yourself" - D.I.Y.
Un concept fascinant pentru mine. Din pacate traim intr-o epoca in care nu mai stim sa facem nimic. Nimic in afara de bani. Si totul se reduce la acestia. Daca ii ai, nu-i nevoie sa stii sa schimbi un bec. Nu-i nevoie nici sa stii sa croiesti o haina. Mall-ul e plin si te asteapta. Nu-i nevoie nici sa stii sa gatesti. Fast food si junk food sunt la fiecare colt de strada. Si se poate cumpara cu bani. Dar unde mai e satisfactia? Zau! Nimic nu mai are valoare morala sau sentimentala. Doar materiala.
Acu vreo doua zile radeam cu o prietena despre faptul ca doamnele dau astazi bani grei ca sa invete sa gateasca, asta asa, ca activitate recreativa. Si uite asa am constatat ca in sfarsit sunt si eu trendy :): fac painea acasa, tricotez, imi cos singura asternuturile de pat , pijamalele si costumele de serbare ale copiilor, ba nici macar martisoare nu mai cumpar! Satisfactie? Ba bine ca nu!

Handmade

Ultimele noastre ocupatii (obsesii aproape): quilling, origami, decoupage, paper folding. Anul asta se poarta martisoarele handmade, asa ca suntem in trend :)

Uraaaaa!!!! .... sau nu?.....?...

Home alone! O saptamana! Cu doi copii bolnavi... si servici ... si examen... si mancare de facut... si teme...
So... Uraaaa?.... Cred ca nu...

Chinezesti

Vineri seara, ca o mama denaturata ce ma aflu, comand mancare chinezeasca la pachet in loc sa gatesc. Fac comanda, mi se confirma livrarea in o ora si jumatate, vine macarea in doua ore si jumatate, timp in care copiii infometati mananca stiksuri. Intr-un final suna, husband deschide poarta, pachetul aromitor intra pe usa atasat de un domn mai in varsta. Fi-miu, cu gura plina, la jumatatea scarii spre etaj: "Uraaa!!! A venit domnul chinezesc!"

Catching up...

N-am mai scris de o gramada de vreme... Nici nu ma simt foarte "sociabila" in perioada asta... Sincer, nu simt nevoia de comunicare. Cu nimeni. Toata lumea mi se pare superficiala si prozaica. Singurii pe care ii "suport" sunt copiii. M-am afundat in ei si-n universul lor cu maruntisuri si mari drame si mari realizari si mari drame si mari realizari, si maruntisuri... Miruna scrie o carte.Zau! O carte de povesti. Pe care si-o si ilustreaza singura. Am tocat un top de hartie intr-o juma' de saptamana.Ce ti-e si cu artistii astia... Dar povestile sunt geniale! Vlad se da mare cu patinatul. Se lauda peste tot si tuturor cum o impinge el pe Fochi la Afi, pe gheata. In rest... nervi, frecusuri, nesimtiti la tot pasul, iar nervi, iar frecusuri si dezamagiri... A inceput tare ciudat anul asta...

Diminetile lor, diminetile mele....

Diminetile mele sunt toate cu ceasul in mana, alergand intre etaje. Diminetile lor sunt unice. Exuberante, somnoroase, comice, tragice, tremurand de nerabdare sau plictisite, morocanoase, iubarete, nervoase... Serile sunt insa toate la fel. Ale lor istovite dupa o zi plina si implinita. Ale mele insomniace...

Nu mai sunt copil...

Duminica ploioasa

Activitati de sfarsit de saptamana ploios: pictam fursecuri din aluat cu sare si le facem magneti de frigider:

Hrana pentru suflete infrigurate, de savurat incet, incet, langa o cana de ceai fierbinte....

Irish apple cake cu sos de vanilie (Ikea made de data asta, ca nu m-am simtit in stare de mai mult...)

Ce faci cand simti ca nu mai stapanesti deloc timpul si pamantul iti fuge de sub picioare? Te opresti si lasi naibii tot. Tot ce-i inutil si agasant in acelasi timp. Si-atunci ai timp sa te bucuri de lucruri simple si pure, macar pentru putin (timp...). Poti sa te bucuri cel putin de bucuria lor, a copiilor.

Tort cu mure si printese facut de copii pentru sarbatoritul principal Vlad (si Mihai de data asta) si accesoriul sau tata, intamplator Mihai si intamplator sarbatorit. Inutil de spus ca invitata co-autoare a plecat duminica dupa pijama party cu juma' de tort la pachet :)

Vlad profetul

"mami, eu cand o sa  fiu frate mai mare o sa conduc masina..."

Paris dupa 15 ani

Am tot vrut sa scriu despre Paris, despre cum arata Parisul dupa 15 ani, despre cum vad Parisul ca adult si nu ca adolescent nebun scapat de acasa, in Paris, pentru trei saptamani, la nouasprezece ani. Dar au trecut deja aproape trei saptamani in care s-au intamplat o mie de lucruri care mai de care mai serioase si mai presante. Si totusi... Parisul e fascinant...si neschimbat...sau poate nu m-am schimbat eu... Parisul e orasul extremelor: sordid la periferii, luxos si stralucitor in centru. E un oras foarte, foarte batran si totusi exultand de tinerete. Parziencele, contrar cliseelor, nu sunt nici frumoase nici elegante. Sunt indraznete insa si foarte sigure pe ele. In Paris poti sa faci absolut tot ce vrei si cand vrei. La ora pranzului, fiecare banca, peluza, scaun, treapta de muzeu sau biserica, pod pietonal e plin de oameni care iau masa. La aer :). In Paris venerabilele doamne isi serbeaza suta de ani cu tot familionul si toti trecatorii pe Pont Carousel. Cu tort, sampanie, toata familia si invitati oricine binevoieste sa se opreasca sa le ureze "la muti ani". In Paris se aude muzica. Peste tot. Fie ca-i opera, fie ca-i concert Chopin in Jardin du Luxebourg, fie ca-i muzica etnica pe chei, sub Pont Neuf sau Pont Royal. Si toata lumea asculta. In Paris se citeste. Mult si oriunde. La metrou, in parc, la semafor. Toata lumea are o catre in mana. Si se citeste in toate limbile pamantului! Desi sunt campionii sms-urilor viteza si cred ca au cea mai mare densitate de high-tech pe cap de locuitor, parizienii joaca petanque. Cu mic cu mare. Si sunt veseli, relaxati si fericiti. Vorba mamei: "zici ca-s drogati! Orice ar fi, ei iti zambesc!" Si nu vad motivul pentru care ar fi altfel!

Racoare...

Ieri ne-am racorit la tara:

De joi ne racorim la Paris... :)

Ocupatii de ora 24

Ce fac eu la 12 noaptea...

Coc paine si o mananc fierbinte cu parmezan, rosii uscate si ulei de masline. O sa-mi para rau peste vreo ora...

Chestia e ca n-am somn. Am o suta de pitici pe creier si  o mie de of-uri. Dupa jumatatea de an "de basm" cu Vlad bolnav aproape non-stop, i-au iesit azi analizele de imunologie. IgE 127,50, de doua ori si ceva mai mare decat maximul pentru copii  intre 1 si 5 ani, leucocite si limfocit sub linie, alergii la tot ce misca. Ne asteapta vremuri grele... Si mai ales pe el saracutul...

Salutari de la mare!

Expozitie

In sfarsit a  avut Mirunica expozitie in Bucuresti... Ca la Tokio si Geneva ne-a fost un pic mai greu sa fim prezenti si fizic, pe langa lucrari. Doua lucrari personale si una colectiva. Organizare pur romaneasca, dar copiii au fost foarte fericiti sa-si "vada" (ma rog, e mult spus la ce haos a fost acolo, nici poze n-am reusit sa facem ) lucrarile si sa se intalneasca. Vernisajul l-am petrecut 90% la aer curat, ca inauntru nu se putea sta.
Artiste stirbe si lucrare colectiva (singura pe care am reusit sa o fotografiem fiind pe hol si nu in sala):

Colegi de nazbatii si de creatie:

Copii la joaca:

Deeci... toate ingredientele pentru o iesire reusita. Dar ce ne faceam daca ploua?!?????

Ce-i aia economie?!?

Mami catre Vlad: "Vladut, nu e nevoie sa tinem lumina aprinsa. Vine lumina de afara. Stingem becul si facem economie."
Vlad catre mami: "Pana vine economia asta la noi, tinem becul aprins..."

O colaborare de succes :)

Desenat de Miruna si colorat de Vlad. 

Sa fie Craciun in fiecare zi!

Ieri, dupa ce am ne-am sarbatorit Ionii si Ioanele din familie (sa ne traiasca!), am declarat oficial inchise sarbatorile de iarna, drept pentru care am coborat din pod cutiile si am inceput sa strangem bradul. Vlad nu ne-a dat prea mare atentie la inceput, dar dupa cateva minute de contemplat actiunea si-a dat seama ce facem si a venit intr-un suflet la noi:
- Nuuuuuu, nu stangem baduuuu! Ma' vine Mocaciuuuuun!

Caca-o

M-am saturat de tara asta de ciocolata cu muuulta cacao.

A inceput nebunia cu inscrisul la scoala. Toti alearga in toate partile, stau pe la usi, se caciulesc pe la directoare (aia mai norocosi), secretare (aia partial norocosi) si portari (oamenii de rand). Apelez ca tot omul la inspectoarea pe care o cunosc. Ca sa ajung la scoala aleasa. Inspectoarea suna directoare. Primesc instructiuni detaliate (manual de proceduri, ce mai!). Ma prezint de dimineata cu un buchet mare de flori la usa directoarei (cred ca aratam ca pomul de Craciun). Usa incuiata. Doamna directoare nu are astazi ore, asa ca nu se stie cand ajunge. Astept. Intr-un final soseste.
-Va cunosc?
-Nu, nu cred ca ma cunoasteti.
-?!?
-Cred ca doamna inspectoare X a vorbit cu dumneavoastra alaltaieri...
-Aaaa, daaaa! Poftiti in birou.

Arunca buchetul de flori pe un fotoliu.
-Cu ce va pot ajuta?
-Avem o fetita pe care dorim sa o inscriem la scoala dumneavoastra (bla, bla legat de cat de buna este scoala , (si este), cu poezia invatata de acasa)
-Unde locuiti?
- Pai acolo....
- Pai apartineti de scoala Y
- Stiu, dar respectiva scoala nu este la fel de buna si breaza, etc
- Stiti, scoala noastra este una foarte buna. Incercam sa adunam elevi capabili si competitivi (adik discriminare...)
- Stiti, copilul meu si-a terminat programa de grupa pregatitoare in noiembrie. E singura din gradinita. Acum se lucreaza cu ea separat.
- Stiti, noi ne dorim parinti implicati in educatia copiilor, care sa participe la activitati extrascolare care sa aduca puncte scolii
- Cu siguranta vom fi foarte implicati in viata scolara a fiicei noastre, nici nu am concepe altfel

Si conversatia continua.
- Sa vedem ce putem face...
Si scoate catastiful de "interventii" din cel mai de jos sertar al biroului. Ne trece in catastif. Nu omite sa-mi arate cat de lunga este lista si imi da refresh la "cat noroc am cu doamna inspectoare..."
Si urmeaza sa vin cu dosarul cand incep inscrierile "oficiale", adica prin februarie. Si sa mai trec pana atunci pe la dansa...

Macar mi-am rezolvat problema si copilul meu va invata intr-o scoala buna.
Acum urmeaza episodul 2. Vlad inscris la gradinita...

Bilant si New Year’s Resolution

S-a dus 2009. Bine ca s-a dus! A fost un an rau, bolnav, plin de necazuri (ale mele si ale altora), de rautati (ale mele si ale altora). Timpul nu mi-a fost suficient, desi am incercat, sa corectez din mers toate tampeniile care s-au intamplat. Gata! Trag linie! Incepem de la zero.

Ce-mi propun pentru 2010:

                                                   Sa ma ocup mai mult de familia mea, in detrimentul slujbei (chiar daca e criza) si a oricaror altor ocupatii extra-familiale. Noi suntem mai importanti decat orice si oricine.

                                                  Sa nu mai casc ochii si sa plec urechea la ce spun unii si altii despre noi, mai mult sau mai putin indreptatiti. Nu ma mai intereseaza parerile altora oricat de experti s-as pretinde, in orice domeniu. Noi stim ce e mai bine pentru noi. Restul sa-si aplice filozofiile si teoriile la ei acasa.

                                                 Sa am mai multa grija de copiii mei si sa ii incurajez mai mult, sa-i laud mai mult. Sunt cei mai desptepti, frumosi si cuminti copii din lume. Si nici macar nu exagerez.

                                                  Sa am mai multa grija de mine, sa-mi ingadui mai multe momente de liniste ca sa ma ocup de ce ma pasioneaza (cartile, muzica, florile, gradina, gatitul)

                                                 Sa calatoresc. Sa vizitez cat mai multe locuri. Da-o incolo de criza! O viata avem. Sa n-o macinam doar cu griji si necazuri.

Una peste alta imi propun un an 2010 mai calm, mai echilibrat, mai orientat spre noi si mai putin spre altii. Asa sa fie! Acum trebuie sa ma tin de plan.

A venit Mosul!

 

Copii cuminti l-au asteptat pe Mos...

 

                                 Si Mosul a venit odata cu lasarea serii...

 

Si a adus cadouri pe masura cuminteniei copiilor...

 

Copiii si tati s-au distrat impodobind bradul...

Am avut si multi musafiri. Tati a exersat si si-a facut curaj pentru proiectul bebe numarul trei. A decretat ca i-ar fi un pic cam greu cu trei dar de la patru in sus e convins ca se descurca! 

 
Sarbatori fericite in continuare!

Craciun fericit!

Vom fi in curand cu totii in apropierea unui brad, asteptand Mosul.
Ne va fi cu siguranta greu sa alegem o singura dorinta, un singur dar, pentru ca avem (nu-i asa?) o lista intreaga pentru Mos!

Si totusi...
daca ar fi sa alegeti o singura dorinta, care ar fi?

Pentru mine ar fi TIMP

adica timp pentru cei dragi, timp sa imi vad copiii cu copii la randul lor.
adica timp pentru a-mi duce la bun sfarsit toate proiectele, mai ales cele cu bataie lunga
adica timp sa fiu intelegatoare si ingaduitoare, pentru ca e lipsit de sens sa ma astept ca toata lumea sa faca lucrurile cum vreau sau cand vreau eu. Fiecare lucru are un timp al sau.
adica timp pentru mine, pur si simplu. Pentru pasiunile mele mai mari sau mai marunte.

Va doresc ca Mosul sa va indeplineasca DORINTA.

Craciun fericit!

Are mama doi îngeraşi